Istoria Dobrogei, incepe sa fie astazi din ce in ce mai bine cunoscuta. Cercetarile recente facute de numerosi cercetatori pe baza documentelor vremii si a urmelor arheologice au demonstrat pe baza unei minutioase si competente analize ca, inainte de reintegrarea provincei la Romania in anul 1877, in intreg evul mediu si in epoca moderna, prezenta romanilor pe acest pamant a reprezentat o realitate vie si durabila.

Orasul Ovidiu se afla asezat pe soseaua nationala ce leaga cel mai mare port al Romaniei - Constanta - de capitala tarii, intr-o zona favorabila dezvoltarii agriculturii. Asezarea este situata in partea de est a judetului, la 44 gr.15"latitudine nordica si 28 gr.58" longitudine estica, pe malul vestic al lacului Siutghiol, care o desparte de renumita statiune Mamaia, la numai 10 km. nord de municipiul Constanta.

Localitatea Ovidiu s-a dezvoltat din timpuri stravechi ca sat de agricultori si pescari. Cele mai vechi urme omenesti din zona insulei Ovidiu si a imprejurimilor lacului Siutghiol sunt din paleoliticul mijlociu, dar cercetarile arata ca stratul cel mai profund de locuire este cel traco-get peste care s-a suprapus cel geto-roman. Alaturi de populatiile daco-getice-scitice deopotriva de vechi inca din secolul al VII-lea i.e.n. s-au intemeiat aici colonii grecesti, in vecinatatea orasului la numai 10 km. departare fiind vestita colonie a Tomisului, iar in partea de sud a localitatii, pe malul lacului s-au gasit urmele unui castru roman si a unui apeduct ce se pare ca aproviziona asezarea de pe insula. Legat de numele insulei se pune intrebarea daca a existat vreo legatura intre acest toponimic dobrogean din timpurile noastre si marele poet latin Ovidiu, exilat in Tomis in anii 9-17 e.n. iar la baza stau numeroasele legende care au circulat in popor. Dupa una din legende cei doi stejari batrani ce se inalta pe insula, ar fi fost plantati de Ovidiu iar alta spune ca mormantul marelui poet s-ar afla undeva pe insula. In sprijinul acestor legende vin cercetarile arheologice si stabilind corelatia dintre elementele de cultura materiala de apartenenta romana gasite pe insula si in imprejurimi, de ce n-am admite ca tinutul acesta, loc de inspiratie poetica, de recreatie sufleteasca, sa fi constituit coltul de refugiu al autorului " Tristelor si Ponticelor ".

Ca asezare, dupa documentele vremii, localitatea Ovidiu ar data de prin 1650, sub denumirea de Siliste, fiind compusa din cateva case, care mai tarziu din cauza distrugerilor si a lipsei de apa se va muta pe malul lacului Siutghiol, redenumindu-se in Canara. De la infiintare si pana in 1930 satul a purtat numele de Canara, nume de origine turca ce se traduce prin "loc de unde se scoate piatra ", deoarece in imprejurimi se afla ingramadiri de dealuri pietroase unde s-au deschis cariere din cele mai vechi timpuri.

Satul Canara a apartinut inainte de 1880 comunei Anadalchioi asezata la 3 km spre nord de Constanta pe soseaua ce duce la Tulcea iar intre 1880-1909 intra in componenta comunei Palazu Mare. Din anul 1909, luand o dezvoltare mai mare decat comuna de resedinta Palazu Mare, satul Canara a fost declarat comuna de resedinta si pentru Palazu Mare pana in anii 1920-1922, cand Palazu Mare se separa definitiv de Canara. In anul 1930 Canara va primi numele de Ovidiu dupa mica insula Ovidiu din lacul Siutghiol ce se afla in dreptul localitatii la o departare de circa 100 m. Lacul Siutghiol (nume turcesc ce inseamna lacul de lapte - cu apa dulce ) la nord de Constanta, pastreaza numele lui Ovidiu, fapt consemnat de harta din 1722 a geografului vienez Tobias Lother.

Orasul este scaldat in partea de est de apele lacului Siutghiol, in nord-est de Canalul Dunare - Poarta Alba - Midia, in sud-est se gaseste cartierul Palazu Mare, ce apartine orasului Constanta, in vest comuna Poarta Alba iar in nord Mihail Kogalniceanu. Suprafata orasului este de 8198 ha si este asezat pe podisul Dobrogean avand un aspect tabular, usor inclinat spre lacul Siutghiol. Acest podis este constituit din calcare mezozoice asezate pe marne si din calcare tertiare acoperite cu o manta grea de loess, din aceasta cauza vaile sapate de riu, sunt lipsite de apa. Zona dintre M.Kogalniceanu si Constanta in care se incadreaza orasul Ovidiu, are un relief putin ondulat si presarat cu movile izolate. In vestul satului Lumina, la 2 km. se afla Movila Inchinata, cu altitudinea de 95 m., in nord-est se afla Movila Ciobanoaia, cu o altitudine de 90 m. iar pe hotarul sudic al satului Poiana se afla Movila Cocosu, cu o altitudine de 83,5 m.

Teritoriul acestei localitati este strabatut de cateva vai, care datorita stratului de leoss, nu pastreaza apa. Valea Canara, scurta, larga, seaca pe directia sud-vest - nord-est, care se termina in lacul Siutghiol, se afla la sud de orasul Ovidiu. Valea Silistei isi are obarsia la nord de Movila Ovidiu, pe directia nord-est - sud-vest, trecand pe la nord - nord-vest de satul Poiana. In partea de vest a orasului si la vest de satul Lumina, se gaseste Valea Adanca, ce este orientata de la nord-est spre sud-vest.

Ca resurse naturale, in perimetrul localitatii Ovidiu se gasesc depozite de calcar, care au inceput sa fie exploatate inca din cele mai vechi timpuri, dar mai intens dupa inceperea portului Constanta. In formatiunile jurasice se mai gasesc zacaminte de dolomita cu calitati industriale reprezentate prin trei perimetre, in prezent exploatarea zacamantului facandu-se in cariera pentru necesitatile locale.

Conditiile fizico-geografice de pe teritoriul localitatii Ovidiu asigura existenta unui ecosistem de stepa dar si a unui ecosistem acvatic ( lacustru ). Zona stepei cuprinde cea mai mare parte a teritoriului. Ea a fost destelenita si cultivata cu cereale, plante tehnice si pomi fructiferi: orz, ovaz, grau, porumb, floarea soarelui, sfecla de zahar, vita de vie, piersicul, caisul, etc.

In zona lacului Siutghiol vegetatia este dominata de stufarisuri formate din trestie, papura, pipirig, rogoz, s.a., la care se mai adauga plante submerse ca broscarita si penita .

Cateva elemente de ordin social-economic fixeaza locul localitatii Ovidiu intre celelalte localitati ale judetului cum ar fi un spor natural destul de insemnat, justificand evolutia numerica a populatiei, prezinta insa valori deosebit de mari ale sporului migratoriu datorita asezarii geografice, dezvoltarii puternice a activitatilor industriale in zonele apropiate - municipiul Constanta - care influenteza mobilitatea teritoriala a populatiei.

In perioada de pana in 1989 ponderea deosebita in potentialul economic era detinuta de industrie, concretizandu-se in urmatoarele unitati industriale sau industrial-agrare: termocentrala Ovidiu, sectia de prefabricate din beton armat si simplu, carierele de piatra, fabrica de conserve din legume si fructe, trei cooperative agricole de productie, o baza de aprovizionare tehnico-materiala, doua ferme ale Intreprinderii de stat Murfatlar si M. Kogalniceanu si intreprinderea intercooperatista pentru producerea nutreturilor combinate.

Revolutia din 1989 si perioada care a urmat, trecerea la o economie de piata, restructurarea unor intreprinderi si transformarea lor in societati cu capital privat, au influentat dezvoltarea economica a localitatii. Au disparut o serie de intreprinderi si au aparut altele noi. La ora actuala exista urmatoarele unitati industriale sau agrar-industriale: exploatatiile de cariera

( Dobromin S.A. si Uranus-Pluton S.R.L.), Portul Ovidiu la Canalul Dunare-Poarta Alba-Midia ( unde se incarca si se descarca balastru si nisip), Ecluza 1 (Canal),  Fabrica de conserve "Munca", Agroserv ( piese agricole), Baza 13 Ovidiu (aprovizionare pentru sectorul agricol), fabrica de confectii, un depozit de medicamente si unul de chimicale " BIOCHEM", S.C. METACOM S.R.L. , S.C. ASTEK S.R.L., S.C. CONGAZ S.A., S.C. DA VINCI S.R.L.